Spedra 100mg X 8cp

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Spedra 100 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine avanafil 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate ovale, de culoare galben pal, având marcat „100” pe o faţă.

4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul disfuncţiei erectile la bărbaţi adulţi.
Pentru ca Spedra să fie eficace, este necesară stimularea sexuală.

4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Utilizare la bărbaţi adulţi
Doza recomandată este de 100 mg administrată când este necesar, cu aproximativ 30 de minute înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la o doză maximă de 200 mg sau scăzută la 50 mg. Frecvenţa maximă recomandată de administrare a dozei este o dată pe zi. Este necesară stimularea sexuală pentru a determina răspunsul la tratament.

Grupe speciale de pacienţi
Bărbaţi în vârstă (≥ 65 de ani)
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii bărbaţi în vârstă. Pentru pacienţii în vârstă de 70 de ani sau mai mult sunt disponibile date limitate.

Insuficienţă renală
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei ≥ 30 ml/minut). Spedra este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/minut) (vezi pct. 4.3 şi 5.2). Pacienţii cu insuficienţă renală
uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei ≥30 ml/minut, dar <80 ml/minut) care au fost înrolaţi în studii de fază 3 au prezentat o eficacitate scăzută în comparaţie cu cei cu funcţie renală normală.

Insuficienţă hepatică
Spedra este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (clasa Child-Pugh C) (vezi pct. 4.3 şi 5.2). La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (clasa Child-Pugh A sau B), trebuie iniţiat tratamentul cu doza eficace minimă, iar aceasta trebuie ajustată în funcţie de
toleranţă.

Utilizare la bărbaţi cu diabet zaharat
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu diabet zaharat.
Copii şi adolescenţi
Nu există nicio indicaţie relevantă pentru utilizarea Spedra la copii şi adolescenţi în ceea ce priveşte indicaţia disfuncţiei erectile.

Utilizare la pacienţi trataţi concomitent cu alte medicamente
Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai CYP3A4
Este contraindicată administrarea avanafilului în asociere cu inhibitori potenţi ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, ritonavir, atazanavir, claritromicină, indinavir, itraconazol, nefazodonă, nelfinavir, saquinavir şi telitromicină) (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.5).
La pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu, eritromicină, amprenavir, aprepitant, diltiazem, fluconazol, fosamprenavir şi verapamil), doza maximă recomandată de avanafil nu trebuie să depăşească 100 mg, cu un interval de cel puţin 48
de ore între doze (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare
Pentru administrare orală. Dacă Spedra este luat cu alimente, debutul activităţii poate fi întârziat în comparaţie cu starea de repaus alimentar (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţii care utilizează orice formă de nitrat organic sau donori de oxid nitric (precum nitritul de amil), (vezi pct. 4.5).
Înainte de a prescrie Spedra, medicii trebuie să ia în considerare riscul cardiac potenţial al activităţii sexuale la pacienţii cu boli cardiovasculare preexistente.

Utilizarea avanafilului este contraindicată la:
- pacienţi care au avut în ultimele 6 luni infarct miocardic, accident vascular cerebral sau aritmie care pune viaţa în pericol;
- pacienţi cu hipotensiune arterială în starea de repaus (tensiunea arterială < 90/50 mmHg) sau cu hipertensiune arterială (tensiunea arterială ˃ 170/100 mmHg);
- pacienţi cu angină pectorală instabilă, cu angină care apare în timpul actului sexual sau cu insuficienţă cardiacă congestivă Clasa 2 conform New York Heart Association sau mai mare.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh C).
Pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/minut).
Pacienţii care prezintă pierderea vederii la un ochi din cauza neuropatiei optice anterioare ischemice, non-arteritice (NOAIN), chiar dacă acest episod a fost sau nu corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5) (vezi pct. 4.4).
Pacienţii cu afecţiuni retiniene ereditare degenerative cunoscute.
Pacienţii care utilizează inhibitori potenţi ai CYP3A4 (inclusiv ketoconazol, ritonavir, atazanavir, claritromicină, indinavir, itraconazol, nefazodonă, nelfinavir, saquinavir şi telitromicină) (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru diagnosticul disfuncţiei erectile şi pentru determinarea cauzelor potenţiale subiacente, trebuie să se efectueze anamneza şi un examen fizic, înainte de a lua în considerare tratamentul farmacologic.

Statusul cardiovascular
Înainte de iniţierea oricărui tratament pentru disfuncţia erectilă, medicii trebuie să evalueze statusul cardiovascular al pacienţilor, deoarece există un grad de risc cardiac asociat cu activitatea sexuală (vezi pct. 4.3). Avanafil are proprietăţi vasodilatatoare, determinând scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii
arteriale (vezi pct. 4.5) şi, astfel, potenţează efectul hipotensiv al nitraţilor (vezi pct. 4.3). Pacienţii cu obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng, de exemplu stenoză aortică şi stenoză subaortică hipertrofică idiopatică, pot fi sensibili la acţiunea vasodilatatoarelor, inclusiv la inhibitorii PDE5.

Priapism
Pacienţii care manifestă erecţii cu o durată de 4 ore sau mai mult (priapism) trebuie instruiţi să solicite imediat asistenţă medicală. Dacă priapismul nu este tratat imediat, se pot produce leziuni ale ţesutului penian şi pierderea definitivă a potenţei. Avanafil trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu deformări
anatomice ale penisului (cum sunt angularea, fibroza corpului cavernos sau boala Peyronie) sau la pacienţii cu afecţiuni care pot predispune la priapism (cum sunt siclemia, mielomul multiplu sau leucemia).

Tulburări de vedere
Au fost raportate tulburări de vedere şi cazuri de neuropatie optică anterioară ischemică non-arteritică (NOAIN) corelate cu administrarea altor inhibitori ai PDE5. În cazul apariţiei bruşte a unei tulburări de vedere, pacientului trebuie să i se recomande să oprească administrarea Spedra şi să se adreseze
imediat unui medic (vezi pct. 4.3).

Efect asupra sângerării
Studiile in vitro efectuate pe plachetele umane indică faptul că inhibitorii PDE5 nu au niciun efect asupra agregării plachetare în monoterapie, însă, la doze mai mari decât cele terapeutice, aceştia potenţează efectul antiagregant al donorului de oxid nitric, nitroprusiat de sodiu. La om, inhibitorii
PDE5 nu par să aibă efect asupra timpului de sângerare când sunt administraţi în monoterapie sau în asociere cu acidul acetilsalicilic.
Nu există informaţii privind siguranţa administrării avanafilului la pacienţii cu tulburări de sângerare sau ulcer peptic activ. Prin urmare, avanafilul trebuie administrat la aceşti pacienţi numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc.

Scădere sau pierdere bruscă a auzului
Pacienţilor trebuie să li se recomande să oprească administrarea inhibitorilor PDE5, inclusiv a avanafilului, şi să solicite imediat asistenţă medicală în eventualitatea scăderii sau pierderii bruşte a auzului. Aceste evenimente, care pot fi însoţite de tinitus şi ameţeli, au fost raportate în asociere
temporală cu administrarea de inhibitori ai PDE5. Nu se poate determina dacă aceste evenimente au legătură directă cu utilizarea inhibitorilor PDE5 sau cu alţi factori.

Utilizarea concomitentă a alfa-blocantelor
Utilizarea concomitentă a alfa-blocantelor şi a avanafilului poate conduce la hipotensiune arterială simptomatică la anumiţi pacienţi, din cauza efectelor vasodilatatoare suplimentare (vezi pct. 4.5).

Trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
• Pacienţii trebuie să fie stabili în cadrul terapiei cu alfa-blocante înainte de iniţierea administrării Spedra. Pacienţii care prezintă instabilitate hemodinamică în monoterapie cu alfa-blocante sunt expuşi unui risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică la utilizarea concomitentă a avanafilului.
• La pacienţii stabili în cadrul terapiei cu alfa-blocante, administrarea avanafilului trebuie iniţiată cu doza minimă de 50 mg.
• La pacienţii care iau deja o doză optimă de Spedra, terapia cu alfa-blocante trebuie iniţiată cu doza minimă. Creşterea treptată a dozei de alfa-blocant se poate asocia cu scăderea suplimentară a tensiunii arteriale la pacienţii care iau avanafil.
• Siguranţa utilizării avanafilului în asociere cu alfa-blocante poate fi afectată de alte variabile, inclusiv medicamentele administrate pentru depleţia volumului intravascular şi alte medicamente antihipertensive.

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor CYP3A4
Este contraindicată administrarea concomitentă a avanafilului cu inhibitori potenţi ai CYP3A4, precum ketoconazol sau ritonavir (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.5).

Utilizarea concomitentă a altor tratamente pentru disfuncţia erectilă
Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea asocierilor dintre Spedra şi alţi inhibitori ai PDE5 sau alte tratamente pentru disfuncţia erectilă. Pacienţii trebuie informaţi să nu utilizeze Spedra în astfel de asocieri.

Utilizarea concomitentă a alcoolului
Consumul de alcool în asociere cu avanafil poate să crească potenţialul de hipotensiune arterială simptomatică (vezi pct. 4.5). Pacienţii trebuie informaţi că utilizarea simultană a avanafilului şi a alcoolului poate creşte probabilitatea de apariţie a hipotensiunii arteriale, ameţelii şi sincopei. De
asemenea, medicii trebuie să informeze pacienţii cu privire la ce trebuie să facă în cazul apariţiei simptomelor de hipotensiune arterială posturală.

Grupe de pacienţi care nu au fost incluse în studii
Avanafilul nu a fost evaluat la pacienţii cu disfuncţie erectilă care prezentau leziuni ale măduvei spinării sau alte afecţiuni neurologice şi la subiecţii cu insuficienţă renală sau hepatică severă.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Potenţialul de interacţiuni farmacodinamice cu avanafil

Nitraţi
S-a demonstrat că avanafilul creşte efectele hipotensive ale nitraţilor comparativ cu placebo la subiecţii sănătoşi. Se consideră că acesta este rezultatul efectelor asocierii nitraţilor cu avanafilul asupra căii oxid nitric/GMPc. Prin urmare, administrarea avanafilului la pacienţii care utilizează orice formă de nitrat
organic sau donor de oxid nitric (de exemplu, nitrit de amil) este contraindicată. La un pacient căruia i sa administrat avanafil într-un interval de 12 ore şi la care administrarea nitraţilor este considerată necesară din punct de vedere medical într-o situaţie care îi pune viaţa în pericol, probabilitatea unei
scăderi semnificative şi potenţial periculoase a tensiunii arteriale este mare. În astfel de cazuri, nitraţii trebuie administraţi numai sub strictă supraveghere medicală şi cu monitorizare hemodinamică corespunzătoare (vezi pct. 4.3).

Medicamente care scad tensiunea arterială sistemică
Avanafilul administrat ca vasodilatator poate să scadă tensiunea arterială sistemică. Dacă Spedra este utilizat în asociere cu un alt medicament pentru scăderea tensiunii arteriale sistemice, efectele aditive pot conduce la hipotensiune arterială simptomatică (de exemplu, ameţeli, vertij, sincopă sau lipotimie).
În studiile clinice de fază III, nu a existat niciun eveniment de „hipotensiune arterială”, dar au fost observate episoade ocazionale de „ameţeli” (vezi pct. 4.8). În studiile clinice de fază III, a fost observat un episod de „sincopă” la administrarea placebo şi un episod la administrarea a 100 mg de
avanafil.
Pacienţii cu obstrucţii la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică, stenoză subaortică hipertrofică idiopatică) şi cei cu afectare severă a controlului autonom al tensiunii sanguine pot prezenta o sensibilitate foarte crescută la acţiunea vasodilatatoarelor, inclusiv a avanafilului.

Alfa-blocante
Interacţiunile hemodinamice cu doxazosin şi tamsulozin au fost studiate la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucişat cu două perioade. La pacienţii care au primit tratament de stabilizare cu doxazosin, în comparaţie cu placebo, media scăderilor maxime ale tensiunii arteriale sistolice în ortostatism şi în
decubit dorsal după administrarea dozei de avanafil a fost de 2,5 mmHg şi, respectiv, 6,0 mmHg. În total, 7 din 24 de subiecţi au prezentat valori sau scăderi faţă de valoarea de referinţă care au avut semnificaţie clinică potenţială în urma administrării dozei de avanafil (vezi pct. 4.4).
La pacienţii care au primit tratament de stabilizare cu tamsulosin, în comparaţie cu placebo, media scăderilor maxime ale tensiunii arteriale sistolice în ortostatism şi în decubit dorsal după administrarea dozei de avanafil a fost de 3,6 mmHg şi, respectiv, 3,1 mmHg, iar 5 din 24 de subiecţi au prezentat
valori sau scăderi ale tensiunii arteriale faţă de valoarea de referinţă care au avut semnificaţie clinică potenţială în urma administrării dozei de avanafil (vezi pct. 4.4). Nu a fost raportat niciun caz de sincopă sau alte evenimente adverse severe asociate cu scăderea tensiunii arteriale la nicio cohortă de subiecţi.

Medicamente antihipertensive, altele decât alfa-blocantele
S-a efectuat un studiu clinic pentru a evalua efectul avanafilului asupra potenţării efectelor de scădere a tensiunii arteriale a medicamentelor antihipertensive selectate (amlodipină şi enalapril). Rezultatele au indicat o medie a scăderilor maxime ale tensiunii arteriale în decubit dorsal de 2/3 mmHg comparativ cu
placebo în asociere cu enalaprilul şi de 1/-1 mmHg în asociere cu amlodipina când avanafilul a fost administrat concomitent. S-a observat o diferenţă semnificativă statistic în scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice în decubit dorsal faţă de valoarea de referinţă numai la administrarea enalaprilului şi
avanafilului, care a revenit la valoarea de referinţă la 4 ore după administrarea dozei de avanafil. Din ambele cohorte, un subiect a manifestat o scădere a tensiunii arteriale fără să prezinte simptome de hipotensiune, care a revenit la normal într-o oră de la debut. Avanafilul nu a avut niciun efect asupra
farmacocineticii amlodipinei, însă amlodipina a crescut expunerea maximă şi totală la avanafil cu 28% şi, respectiv, 60%.

Alcool
Consumul de alcool în asociere cu avanafilul poate să crească potenţialul de hipotensiune arterială simptomatică. Într-un studiu încrucişat, cu o singură doză şi trei permutări, în care au fost evaluaţi subiecţi sănătoşi, media scăderilor maxime ale tensiunii arteriale diastolice a fost semnificativ mai
mare după administrarea avanafilului în asociere cu alcoolul etilic decât după administrarea numai a avanafilului (3,2 mmHg) sau numai a alcoolului etilic (5,0 mmHg) (vezi pct. 4.4).

Alte tratamente pentru disfuncţia erectilă
Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea asocierilor dintre avanafil şi alţi inhibitori ai PDE5 sau alte tratamente pentru disfuncţia erectilă (vezi pct. 4.4).

Efectele altor substanţe asupra avanafilului
Avanafilul este un substrat şi este metabolizat în principal de CYP3A4. Studiile au arătat că medicamentele care inhibă CYP3A4 pot să crească expunerea la avanafil (vezi pct. 4.2).

Inhibitori ai CYP3A4
Ketoconazolul (400 mg pe zi), un inhibitor selectiv şi foarte potent al CYP3A4, a determinat creşterea valorii Cmax a avanafilului utilizat în doză unică de 50 mg şi a expunerii (ASC) de 3 ori şi, respectiv, de 14 ori şi a prelungit timpul de înjumătăţire al avanafilului la aproximativ 9 ore. Ritonavirul (600 mg
de două ori pe zi), un inhibitor foarte potent al CYP3A4, care inhibă şi CYP2C9, a determinat creşterea valorii Cmax a avanafilului utilizat în doză unică de 50 mg şi creşterea ASC de aproximativ 2 ori şi de 13 ori şi a prelungit timpul de înjumătăţire al avanafilului la aproximativ 9 ore. Alţi inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, itraconazol, voriconazol, claritromicină, nefazadonă, saquinavir, nelfinavir, indinavir, atanazavir şi telitromicină) ar trebui să aibă efecte similare. În consecinţă, este contraindicată administrarea concomitentă a avanafilului cu inhibitori potenţi ai CYP3A4 (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
Eritromicina (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor moderat al CYP3A4, a determinat creşterea valorii Cmax a avanafilului utilizat în doză unică de 200 mg şi a ASC de aproximativ 2 ori şi, respectiv, de 3 ori şi a prelungit timpul de înjumătăţire al avanafilului la aproximativ 8 ore. Alţi inhibitori
moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu, amprenavir, aprepitant, diltiazem, fluconazol, fosamprenavir şi verapamil) ar trebui să aibă efecte similare. În consecinţă, doza maximă recomandată de avanafil este de 100 mg, fără a o depăşi o dată la 48 de ore în cazul pacienţilor cărora li se administrează
concomitent inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (vezi pct. 4.2).
Deşi nu au fost studiate interacţiunile specifice, alţi inhibitori ai CYP3A4, inclusiv sucul de grepfrut, ar putea duce la o creştere a expunerii la avanafil. Pacienţii trebuie informaţi să evite sucul de grepfrut cu 24 de ore înainte de a lua avanafil.

Substraturi ale CYP3A4
Amlodipina (5 mg pe zi) a determinat creşterea valorii Cmax a avanafilului utilizat în doză unică de 200 mg şi a ASC cu aproximativ 28% şi, respectiv, 60%. Aceste modificări ale expunerii nu sunt considerate semnificative din punct de vedere clinic. Nu s-a observat niciun efect al dozei unice de
avanafil asupra concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei.
Deşi nu au fost studiate interacţiunile specifice ale avanafilului cu rivaroxaban şi apixaban (ambele substraturi CYP3A4), nu se preconizează o interacţiune.

Inductori ai citocromului P450
Nu a fost evaluat efectul potenţial al inductorilor CYP, în special al inductorilor CYP3A4 (de exemplu, bosentan, carbamazepină, efavirenz, fenobarbital şi rifampicină), asupra farmacocineticii şi eficacităţii avanafilului. Este contraindicată utilizarea concomitentă a avanafilului şi a unui inductor al
CYP deoarece acesta poate să scadă eficacitatea avanafilului.

Efectele avanafilului asupra altor medicamente
Inhibiţia citocromului P450
În studiile in vitro efectuate pe microzomi hepatici umani, avanafilul a indicat un potenţial neglijabil pentru interacţiunile dintre medicamente şi CYP1A1/2, 2A6, 2B6 şi 2E1. În plus, metaboliţii avanafilului (M4, M16 şi M27) au demonstrat, de asemenea, o inhibare minimă a enzimelor CYP
1A1/2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4. Pe baza acestor date, nu se preconizează ca avanafilul să aibă un efect semnificativ asupra altor medicamente metabolizate de aceste enzime.
Deoarece datele in vitro au identificat interacţiunile potenţiale dintre avanafil şi enzimele CYP 2C19, 2C8/9, 2D6 şi 3A4, studiile clinice ulterioare care au folosit omeprazol, rosiglitazonă şi desipramină nu au evidenţiat interacţiuni relevante din punct de vedere clinic cu enzimele CYP 2C19, 2C8/9 şi 2D6.

Inducţia citocromului P450
Posibila inducţie a avanafilului asupra CYP1A2, CYP2B6 şi CYP3A4 evaluată in vitro în hepatocitele umane primare nu a evidenţiat nicio interacţiune potenţială la concentraţii relevante din punct de vedere clinic.

Transportori
Rezultatele in vitro au demonstrat un potenţial modest de acţiune pentru avanafil ca substrat P-gp sau ca inhibitor P-gp cu digoxina ca substrat la concentraţii mai mici decât concentraţia intestinală calculată. Nu este cunoscut potenţialul avanafilului de a interfera cu transportul altor medicamente mediat de P-gp.
Nu este cunoscut impactul avanafilului asupra altor transportori.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Spedra nu este indicat să fie utilizat la femei.
Nu există date referitoare la utilizarea avanafilului la femeile gravide. Studiile la animale nu evidenţiază efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, parturiţiei sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Nu există date referitoare la utilizarea avanafilului în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu a fost observat niciun efect asupra motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor după administrarea orală a dozelor unice de 200 mg de avanafil la voluntari sănătoşi.
În prezent, nu sunt disponibile date privind spermatogeneza la bărbaţii adulţi sănătoşi şi la bărbaţii adulţi cu disfuncţie erectilă uşoară.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Spedra are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Deoarece în studiile clinice privind avanafilul au fost raportate ameţeli şi tulburări de vedere, pacienţii trebuie să ştie cum reacţionează la administrarea Spedra înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Profilul de siguranţă al Spedra se bazează pe datele obţinute de la 2 144 de subiecţi care au primit avanafil în timpul programului de dezvoltare clinică. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice au fost cefalee, hiperemie facială, congestie nazală şi sinusală şi dorsalgie. Evenimentele
adverse generale şi reacţiile adverse la subiecţii trataţi cu avanafil au fost mai frecvente la subiecţii cu un indice al masei corporale (IMC) <25 (subiecţi cu IMC normal).
În studiul clinic pe termen lung, procentajul pacienţilor care au prezentat reacţii adverse a scăzut odată cu creşterea timpului de expunere.

Rezumat tabelar al reacţiilor adverse
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse observate în studii clinice controlate cu placebo, în conformitate cu convenţia MedDRA privind frecvenţa: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1 000 şi <1/100), rare (≥1/10 000 şi <1/1 000), foarte rare (<1/10 000)
şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţii adverse (termen preferat de MedDRA)
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe	Frecvente	Mai puţin frecvente	Rare
Infecţii şi infestări			Gripă Rinofaringită
Tulburări ale sistemului imunitar			Alergie sezonieră
Tulburări metabolice şi de nutriţie			Gută
Tulburări psihice			Insomnie Ejaculare precoce  Afect inadecvat
Tulburări ale sistemului nervos	Cefalee	Ameţeli Somnolenţă Cefalee de cauză sinusală	Hiperactivitate psihomotorie
Tulburări oculare		Vedere înceţoşată
Tulburări cardiace		Palpitaţii	Angină pectorală Tahicardie
Tulburări vasculare	Hiperemie facială	Bufeuri	Hipertensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale	Congestie nazală	Congestie sinusală Dispnee de efort	Rinoree Congestie a căilor respiratorii superioare
Tulburări gastrointestinale		Dispepsie Greaţă Vărsături Disconfort gastric	Xerostomie Gastrită Durere abdominală inferioară Diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat			Erupţie cutanată
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv		Dorsalgie Încordare musculară	Durere în flanc Mialgie Spasme musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare			Polakiurie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului			Afectiuni la nivelul penisului Erecţie spontană a penisului Prurit genital
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare		Oboseală	Astenie Durere toracică Sindrom pseudogripal Edem periferic
Investigaţii diagnostice		Creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice Electrocardiogramă anormală Creşterea frecvenţei cardiace	Creşterea tensiunii arteriale Hematurie Murmur cardiac Creşterea valorilor antigenului specific prostatic Creşterea în greutate Creşterea concentraţiei plasmatice a bilirubinei Creşterea concentraţiei plasmatice a creatininei Creşterea temperaturii corporale

Descrierea unor reacţii adverse selectate observate la alţi inhibitori ai PDE5
Într-un număr mic de cazuri din studii post-autorizare şi studii clinice efectuate cu alţi inhibitori ai PDE5, au fost raportate neuropatia optică anterioară ischemică non-arteritică (NOAIN) şi pierderea bruscă a auzului. În timpul studiilor clinice privind avanafilul, nu a fost raportat niciun caz (vezi
pct. 4.4).
Într-un număr mic de cazuri din studii post-autorizare şi studii clinice efectuate cu alţi inhibitori ai PDE5, a fost raportat priapismul. În timpul studiilor clinice privind avanafilul, nu a fost raportat niciun caz.
Într-un număr mic de cazuri din studii post-autorizare şi studii clinice efectuate cu alţi inhibitori ai PDE5, au fost raportate hematurie, hematospermie şi hemoragie peniană.
Hipotensiunea arterială a fost raportată post-autorizare cu alţi inhibitori ai PDE5, iar ameţeala, un simptom produs frecvent de tensiunea arterială scăzută, a fost raportată în studii clinice cu avanafil (vezi pct. 4.5).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

4.9 Supradozaj
La subiecţii sănătoşi au fost administrate doze unice de până la 800 mg de avanafil, iar pacienţilor li s-au administrat doze zilnice multiple de până la 300 mg. Reacţiile adverse au fost similare cu cele observate la doze mai mici, dar ratele de incidenţă şi severitate au crescut.
În caz de supradozaj, trebuie instituite măsuri standard de susţinere în funcţie de necesităţi. Nu se preconizează ca dializa renală să accelereze clearance-ul, deoarece avanafilul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se elimină prin urină.